Maramă (zona Bran, jud. Brașov, zona etnografică: Țara Bârsei). Ilustrând în mod direct contactul cultural cu zona etnografică a Muscelului, marama este una dintre cele mai scumpe piese ale portului femeiesc românesc din Țara Bârsei, piesă care, de la începutul secolului trecut, a început să fie purtată în sărbători de către femeile căsătorite ca însemn al statutului lor marital și al celui social.
Finețea și fragilitatea borangicului din care este țesută marama, rafinamentul și discreția ornamenticii ei au fost cu siguranță printre argumentele pentru care femeile au înlocuit ștergarul de cap (cârpa), vechiul element de port cu aceleași funcții, cu marama cumpărată din târgurile regiunii. În Țara Bârsei, femeile au păstrat însă modalitatea în care vechea piesă de port era purtată: înfășurată pe capul femeii, pe sub bărbie, cu cele două capete desfăcute și expuse, unul în fața corpului, celălalt pe spatele purtătoarei, peste celelalte elemente de port.
Marama prezentată (număr de inventar 1050) face parte dintre primele obiectele de port pe care Romulus Vuia le-a achiziționat în 1923 pentru recent înființatul Muzeul Etnografic al Ardealului. Piesa este de formă dreptunghiulară (250 cm x 46 cm) și este țesută din borangic (urzeală și băteală). Decorul maramei (alb sau colorat) s-a realizat prin folosirea arniciului, a firului de mătase și a firului metalic argintat sau aurit, prin alesul printre fire (decorul alb pe alb) sau alesul peste fire (decorul colorat).
Această maramă este decorată pe întreaga ei suprafață, delimitarea în câmpuri decorative fiind făcută prin motivele geometrice conturate prin tehnicile menționate (romburi, coloane, linii, cruci) cât și coloristic. Pe această piesă de port putem distinge un câmp decorativ mare (median) și alte două câmpuri marginale, simetric dispuse pe capetele maramei (câmpuri formate la rândul lor din arii decorative distincte).
Câmpul decorativ median se întinde pe cea mai mare suprafață a piesei și are un decor unitar atât sub aspect motivic (repetarea în coloane longitudinale contingente, alcătuite din succesiunea de romburi cu mijloc punctat), sub aspect coloristic (decorul geometric fiind realizat cu aceeași culoare alb-gălbuie) și sub aspectul tehnicii (tehnica alesului printre firele țesăturii). Rombul (principalul motiv) este trasat minimal, printr-un singur fir decorativ și evidențiat prin prezența unui punct alb, așezat central, în interiorul fiecărui romb.
Același decor romboidal este prezent și pe cele câmpuri decorate așezate, simetric, la capetele maramei. Aici însă decorul este mult mai plin, liniile ce formează formele geometrice fiind dublate, interiorul rombului fiind dezvoltat prin același motiv romboidal cu puncte colorate interstițiale. Aceste table (cu o lățime de 50 cm) sunt delimitate de brâuri înguste de cca. 3 cm, brâul dinspre câmpul central fiind realizat în decorul alb pe alb, celălalt brâu (care face trecerea spre capătul maramei), fiind mai intens decorat, purtând și accentul principal al piesei sub aspect coloristic. Liniile și motivele în cruce ce compun acest din urmă brâu sunt alcătuite din fire colorate (roșu, maro, fir metalic argintiu, mov) alese peste fire și printre fire.
Trecere dinspre acest brâu puternic marcat spre capătul maramei se face printr-o bandă transversală ușor mai lată, discret decorată, realizată din același motiv romboidal, dispus de această dată transversal. Același rol decorativ îl au atât cele patru benzi realizate printr-o tehnică a firului răsfirat (nepetrecut de băteala pânzei) cât și franjurii realizați din urzeala pânzei de borangic, ambele elemente fiind dispuse simetric la capetele maramei.