În satele Banatului de Munte, distilarea băuturilor alcoolice (denumite local ”răchie profriptă”) reprezenta un eveniment comunitar, unde sătenii îmbinau în mod plăcut lucrul cu voia bună, într-o atmosferă de bună dispoziție. În comunitățile sătești, obținerea acestor băuturi se făcea după un program stabilit de comun acord, fiecare familie știind când să își aducă la cazan borhotul, lemnele și ajutoarele. Această atmosferă a fost surprinsă de către Romulus Vuia, în anul 1923, în localitatea Cornereva, județul Caraș-Severin. Se distinge în prim plan vatra construită din piatră, zidită cu lut, unde este așezată căldarea în care se fierbea borhotul. În fața vetrei, așezat pe un scăunel din lemn, se află un bărbat care amestecă permanent în căldare ca să nu se prindă borhotul și să nu se „afume” vinarsul. În dreapta, în partea de jos a vetrei este amplasat un robinet pentru scurgerea borhotului. Peste căldare este așezat un clopot din cupru unde se adună vaporii de alcool, de unde printr-o țeavă de cupru aceștia ajung în ”răcitor” (o spirală din cupru), scufundat în butea din lemn plină cu apă rece. Alimentarea cu apă rece era realizată cu ajutorul unui jgheab din lemn. În partea de jos a buții este amplasat un vas din lemn în care se colecta vinarsul, iar în partea superioară se observă țeava prin care era eliminată apa. În apropierea instalației de distilare a vinarsului sunt așezate lemnele tăiate și uscate, pregătite să întrețină focul de sub căldare; trei vase tronconice din lemn, pline cu borhotul care aștepta să fie pus la fiert, un butoiaș din lemn în care se depozita vinarsul obținut, iar pe gard, în spatele celor patru bărbați care stau în picioare, se află o pâlnie mare. În jurul cazanului stă un grup numeros de persoane (copii, femei și bărbați) îmbrăcate în haine de lucru. Bărbații poartă pălării din fetru cu margini late, drepte, sau de tip vechi, cu marginea înaltă și întoarsă în sus, de jur împrejur; cămăși lungi, din pânză, cu guler și gura pe mijloc, mâneci largi terminate cu manșete („pumnași”); pieptare simple, înfundate sau laibăre negre, cu revere, nasturi și buzunare; curea la brâu; izmene largi sau pantaloni vârâți în obiele colorate, înalte până sub genunchi sau ciorapi și sunt încălțați cu opinci cu gurgui mare și legate cu curele înfășurate pe gleznă. Femeile poartă baticuri albe sau colorate, procurate din comerț, legate sub bărbie; cămăși cu mâneci largi, simple sau cu broderie de-a lungul mânecilor; pieptare înfundate simple sau veste tricotate; poale cu broderie în partea inferioară; șurt confecționat din material procurat din comerț sau catrințe dreptunghiulare de culoare închisă sau deschisă; obiele în picioare și opinci cu gurgui mare întors în sus, legate cu curele pe gleznă. Fetițele și băieții sunt îmbrăcați la fel ca și adulții. Una dintre femei este sursprinsă torcând.
Clișeul, înregistrat cu titlul „Cazan pentru fiert vinarsul”, cu numărul de inventar 36, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.