COMPLEX MEŞTEŞUGĂRESC – PREUTEASA, JUD. SĂLAJ, SFÂRŞITUL SEC. AL XIX-LEA

Complexul meşteşugăresc din satul Preoteasa, judeţul  Sălaj, ilustrează modul în care sătenii din satele transilvănene cu potenţial agricol redus îşi completau veniturile, prin practicarea în masă a unor meserii. Satul Preoteasa era specializat, de exemplu, în confecţionarea lăzilor de zestre, executate din scânduri de fag îmbinate în şănţuleţe, fixate acolo cu cuie de lemn şi ornamentate apoi prin crestare, liniar sau cu un compas special, cu lamă curbă. Atât tehnica de execuţie cât şi forma capacului (cu colţurile în relief) descind din perioada Egiptului antic,  au fost preluate în antichitatea greco-romană, au intrat în patrimoniul medieval european şi au supravieţuit până în secolul al XX-lea, sporadic, doar în anumite medii ţărăneşti, cum sunt şi cele româneşti.

Centrul de lădari Preoteasa aproviziona cu lăzi de zestre – piese cu prestigiu social deosebit – zeci de sate româneşti din Depresiunea Şimleului, fiind renumit prin calitatea produselor sale. Uneltele lădarilor şi componente ale unei lăzi în curs de execuţie sunt expuse la etajul construcţiei, unde a fost reconstituit un atelier de lădărit caracteristic. Pe lângă lăzi, meşterii confecţionau şi războaie de ţesut, roţi etc.
La parterul construcţiei este adăpostită o moară de mână şi o oloire, cu ajutorul căreia proprietarul îşi completa veniturile insuficiente: piua de picior, cu patru maiuri, este amplasată în faţă, în spaţiul deschis, iar presa de ulei, cu şurub, datată 1897, a fost instalată în spaţiul din spate.

Construcţia în sine este – prin structura armonioasă şi calitatea execuţiei-remarcabilă.